SCOALA CU CLASELE I-VIII, STEFAN CEL MARE, CALARASI

Munţii Anzi sunt cel mai lung lanţ muntos din lume. Ei se întind de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud prin Venezuela, Columbia,Ecuador, Peru,Bolivia,Argentina şi Chile. Sunt alcătuiţi de fapt din două sau mai multe lanţuri paralele în unele regiuni ca de exemplu în Peru, Bolivia, nordul Chile şi Argentinei, unde între lanţurile muntoase sunt distanţe mari, delimitând între lanţuri podişul Altiplanocu lacul Titicaca Centrul fostului imperiu Inca, oraşul ,Cuzco se află în nordul acestui podiş. Lungimea Anzilor Cordilieri este de aproximativ 7.500 km de la zona tropicală latitudine nordică (ca. 10° Nord) şi până în afara zonelor tropicale latitudine sudică (ca. 55° Sud). În partea sudică şi în Ecuador lăţimea lor atinge 200 km, în schimb între Arica (Chile) şi Santa Cruz de la Sierra (Bolivia) ating pe direcţia est-vest lăţimea de peste 600 km.

Muntele cel mai înalt din lanţul Anzilor Cordilieri este Aconcagua cu 6.962 m înălţime şi este situat în Argentina la graniţa dintre Argentina şi Chile.
Vârfuri mai importante

Nevado Huascarán, 6.768 m (Peru)
Alpamayo
Nevado Yerupajá
Nevado Illimani
Cerro Torre

Anzii se află într-o zonă cu o intensă activitate vulcanică şi seismică. Vulcanii cei mai înalţi din lume se află în Anzi: vulcanul Monte Pissis din (Argentina) are 6.882 m, Ojos del Salado din (Chile) are 6.887 metri. Ca rezultate ale proceselor vulcanice sunt existente solfatarele, geizerele şi fumarolele.

Vulcani mai cunoscuţi
···Cotopaxi, 5.897 m (Ecuador)
···Tungurahua, 5.010 m (Ecuador)
···Pichincha, 4.784 m (Ecuador)
···Villarrica, 2.840 m (Chile) Chiborazo;

FORMAREA MUNTILOR ANZI

Vârsta Anzilor este apreciată ca şi cea a Himalayei la aproximativ 60 milioane de ani. După părerea lui Garzione (2006) lanţul muntos s-ar fi format cu numai 3 milioane de ani în urmă.

Localizati in Asia Centrala muntii Tian-Shan au o dispozitie generala EV,separati de bazinul Dzungarian in N si bazinul Tarim din V Chinei in S.Muntii fac parte din scutul Himalayan care s-au format prin coliziunea placilor Indiana si Euroasiatica in Paleozo-ic.Rocile cristaline si sedimentare din alcatuirea muntilor sunt supuse unor intense procese exogene :modelarea torentiala,eroziunea

ASEZARE GEOGRAFICA

Este una din regiunile reprezentative ale Asiei Centrale.Se intind pe teritoriul urmatoarelor tari :Kargistan, Kazahstan si regiunea autonoma Xiang al Chinei de Vest, in sud se margineste cu Pamirul.Este un sistem de culmi cu dispozitie generala E-V, au o lungime mai mare de 200 km. Si inaltimi de peste 7000m.

Munţii Pirinei

Munţii Pirinei sunt un lanţ muntos în sud-vestul Europei, formând o graniţă naturală între Franţa şi Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franţa, întinzându-se peste circa 430 km între Golful Biscaya la Oceanul Atlantic şi Cap de Creus la Marea Mediterană.
Cea mai mare parte a crestei principale formează frontiera franco-spaniolă, cu Andorra situată între cele două. Principala excepţie este Val d'Aran, care aparţine Spaniei, dar se află pe faţa nordică a lanţului. Printre alte anomalii orografice se numără Cerdanya şi exclava spaniolă Llívia.
Geografie

Din punct de vedere politic, Pirineii fac parte din următoarele departamente franceze, de la est la vest: Pyrénées-Orientales, Aude, Ariège, Haute-Garonne, Hautes-Pyrénées, şi Pyrénées-Atlantiques (în ultimile două aflându-se Parcul Naţional al Pirineilor).
Pirineii fac partede asemenea din următoarele provincii spaniole, de la est la vest: Girona, Barcelona, Lleida, Huesca, Zaragoza, Navarra, şi Gipuzkoa.
În Pirinei se află de asemenea principatul independent Andorra.
Din punct de vedere fizic, Pirineii sunt de obicei împărţiţi în trei secţiuni, Centrali, Occidentali sau Atlantici şi Orientali.
Pirineii Centrali se întind către est de la Port de Canfranc către Val d'Aran, aici aflându-se cele mai înalte vârfuri ale lanţului:
Aneto sau Pic de Néthou 3 404 m pe culmea Maladetta
Mont Posets 3 375 m
Mont Perdu sau Monte Perdido sau Mont Perdut 3 355 m
Vignemale cu „Pique-Longue” ( 3.298 m)
În Pirineii Atlantici, înălţimea medie scade treptat de la est la vest. În Pirineii Orientali, cu excepţia unei rupturi la extremitatea estică a Pyrénées Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă, până la o scădere bruscă în acea parte a lanţului cunoscută sub numele de Albères.
Geologie


Pirineii sunt mai vechi decât Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oară depuse în bazine costale în erele paleozoic şi mezozoic. Între 100 şi 150 milioane de ani în urmă, în Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful Biscaya) a apărut, împingând Spania către Franţa, şi cutând sedimentele, care au format acest lanţ muntos.
Partea estică a Pirineilor e formată in principal din roci granitice şi gneiss, în timp ce în vest piscurile granitice sunt ănsoţite de straturi de calcar. Caracterul masiv al munţilor vine de la abundenţa rocilor granitice, rezistente la eroziune.
Peisaje

Caracteristicile definitorii ale peisajelor Pirineilor sunt:
-absenţa lacurilor mari, precum acelea din vârfurile laterale ale Alpilor
-pasuri montane la altitudini ridicate, şi relativ rare numeroase torente montane numite -gaves, care formează adesea cascade, depăşite în Europa doar de cele scandinave


Cea mai înaltă cascadă se află la Gavarnie (462 m), pe râul Gave de Pau; Cirque de Gavarnie, din aceeaşi vale, este poate cel mai cunoscut exemplu de cirque.
O caracteristică notabilă este La Brèche de Roland, un gol în linia culmii, creată prin tradiţie de Roland.
Resurse naturale


Minereurile meralice din Pirinei nu sunt foare importante, deşi au existat mine destul de mari de fier la Vie de Sos în Ariège şi la poalele Canigoului în Pyrénées-Orientales. Depozitele de cărbune profitabile sunt situate în principal pe pantele spaniole, în timp ce partea franceză are numeroase depozite de lignit.
Izvoarele minerale se găsesc în număr mare, şi sunt remarcabile, în special izvoarele termale, care lipsesc Alpilor. Aceste izvoare termale, printre care cele mai importante sunt la Bagnères-de-Luchon şi Eaux-Chaudes sunt sulfuroase, situate în principal la altitudini ridicate, unde granitul intră în contact cu rocile stratificate. Izvoarele aflate mia jos, precum cele de la Bagnères-de-Bigorre (Hautes-Pyrénées), Rennes-les-Bains (Aude) şi Campagne (Aude), sunt în principal selenitice, şi nu foarte calde.
Climatul

Cantitatea de precipitaţii, incluzând ploaia şi zăpada, e mult mai mare în Pirineii Occidentali decât în cei Orientali, lucru care duce la un contrast marcant între cele două secţiuni, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, Pirineilor Orientali le lipsesc gheţarii, cantitatea de zăpadă căzută fiind insuficientă pentru apariţia lor. Gheţarii se găsesc pe pantele nordice ale Pirineilor Centrali, şi nu coboară, ca cei din Alpi, departe în văi, însă au cea mai mare lungime în direcţia lanţului montan. Ei formează, de fapt, o zonă îngustă în apropiere de creasta celor mai înalţi munţi. Aici, asemenea celorlalte mari lanţuri montane din Europa Centrală, există dovezi ale unei întinderi mult mai mari a gheţarilor în era glaciară.