ACTIVITATE: SCOALA CU CLASELE I-VIII, NR.3, ZIMNICEA-TELEORMAN- GRUPA RETEZAT-GODEANU

Munţii Caucaz

La hotarul dintre Europa si Asia, intre Marea Neagra si Marea Azov, la vest, si Marea Caspica, la est, se extinde ca unitate geografica de tranzitie, o regiune complexa, Caucazia. Oblic pe acest areal, pe o lungime de peste 1200 km si cu o latime de peste 200 km, se desfasoara impunatorul lant muntos Caucaz(Kavkaz).
În momentul de faţă statele din zona caucaziană sunt: Georgia, Armenia şi Azerbaidjan. Pe pantele nordice ale Munţilor Caucaz se află Federaţia Rusă cu subdiviziunile ei administrative: Ţinutul Krasnodar, Ţinutul Stavropol şi republicile autonome: Adîgheia, Karaciai-Cerkessia, Kabardino-Balkaria, Osetia de Nord, Inguşetia, Cecenia şi Daghestan

Caucazul (Caucazia) este din punct de vedere geografic parte din Asia, dar din punct de vedere cultural şi istoric este considerat de multe ori ca parte a Europei. Partea sudică a Caucazului este cunoscută şi sub numele de Transcaucazia.
Munţii Caucaz sunt un lanţ muntos la graniţă dintre Europa şi Asia, care se întinde între Marea Neagră şi Marea Caspică, trecând prin Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Rusia, în regiunea Caucaz.
Caucazul face parte din grupa munţilor înalţi. Munţii Caucaz se clasifică în: Caucazul mare şi Caucazul mic. Cea mai impunatoare fasie montana este cea nordica, cu o lungime de circa 1200 km si cu o latime de pana la 100 km – Caucazul Mare (Bolsoi Kavkaz) – care formeaza, ca si Pirineii, o importanta bariera orografica transversala, atat in calea maselor de aer, cat si a circulatiei oamenilor. Lungimea lanţului este de 1100 km. Cel mai înalt vârf este Elbrus, 5642 m înălţime, urmat de Dykh-Tau (5204 m).

Caucazul Mare este cel de-al doilea mare areal, cu directia de dezvoltare NV-SE, separand, intre Marea Neagra si Marea Caspica, Ciscaucazia de Transcaucazia. Este unul dintre cele mai impunatoare lanturi muntoase ale Terrei, cu patru varfuri ce trec de 5000 m, iar pasurile care permit traversarea sunt putine, cel mai inalt fiind Mamison (Mamisonski), la o altitudine de 2829 m. Nu exista nici o vale transversala care sa strapunga lantul muntos pe latime, iar pe culmile mai inalte de 4000 m se gasesc numerosi ghetari de tip alpin, strapunsi de varfuri ascutite.
Apele sunt reprezentate de numeroase rauri ce-si au izvoarele in acesti munti si lacuri. Cel mai important este raul Kuban, cu o lungime de peste 970 km, ce-si are izvoarele pe flancul vestic al Elbrusului. Kuma are o lungime de circa 600 km, iar Terek de 590 km. Un alt rau important este Rioni, ce se varsa in Marea Neagra, izvoarele avandu-le pe flancul sudic al masivului Scara. Toate aceste rauri au un regim de scurgere tipic montan, cu un debit puternic influentat de cantitatea de precipitatii sub forma de ploaie sau ninsoare.
Climatul este temperat in nordului Caucazului si tropical in sud, insa o data cu cresterea altitudinii, influentele montane se resimt din ce in ce mai mult. La peste 3000 m, in vest, si 3700 m, in est, temperatura medie anuala scade sub zero grade, ceea ce permite dezvoltarea unor ghetari care ocupa o suprafata de aproape 2000 km². In ultimele decenii, se observa o reducere a suprafetei ocupate de ghetari, probabil, ca urmare a fenomenului de incalzire globala pe care il suporta clima terestra. Cantitatea de precipitatii scade de la vest (1000 mm/an) spre est (600 mm/an). Vegetatia este reprezentata de paduri foarte extinse ce urca pana la 2500-3000 m, dincolo de care se dezvolta tufarisurile si pasunile alpine. Pe culmile cele mai inalte vegetatia lipseste, peisajul fiind dominat de creste golase si ghetari. Cele mai frecvente mamifere intalnite in Caucazul Mare sunt: ursul brun(Ursus arctos), capra neagra (Rupicapra rupicapra), leopardul (Felis pardus) s.a. Caucazul Mare este divizat in trei sectoare: Caucazul de Vest, Caucazul Central si Caucazul de Est.
Caucazul de Vest se dezvolta intre Marea Neagra, in vest, si raul Kuban, in est, remarcandu-se printr-o mai mare fragmentare (vai ce pornesc divergent din culmea centrala). Pe litoralul Marii Negre se impun cateva centre urbane importante. Tuapse (cu peste 60.000 locuitori) este situat in extremitatea vestica a Caucazului Mare, fiind o renumita statiune balneara si important centru industrial al regiunii Krasnodar. Soci are peste 300.000 locuitori, fiind un important port la Marea Neagra,situat in sudul Federatiei Ruse. Beneficiind de prezenta a numeroase izvoare minerale si termale, Soci este recunoscut ca fiind o statiune balneo-climaterica de prim rang a Europei. Suhumi este unul dintre marile orase ale Georgiei, important port si terminal petrolier la Marea Neagra.
Caucazul Estic se desfasoara de la est de raurile Argun si Alazani pana la Marea Caspica, mai precis pana in Peninsula Apseron. Prezinta numeroase varfuri de peste 4000 m, unele dintre ele fiind acoperite de ghetari de mici dimensiuni. Spre tarm trece treptat intr-o campie ingusta ce se pierde usor sub capetele Caspicii. In Peninsula Apseron, cel mai important centru urban este Baku, cu peste un milion de locuitori. Capitala a Azerbaidjanului, stat independent desprins din defuncta U.R.S.S., Baku este cel mai important centru petrolier de la Marea Caspica, platforma continentala si peninsula continand importante zacaminte de petrol si gaze naturale.

Regiunea Caucazului poate conţine printre cele mai diversificate forme de vegetaţie. În nordul regiunii sunt prezente păduri de foioase (dominate de stejar şi mesteacăn) şi mixte (în special mesteacăn şi pin), precum şi stepe. În sud-vestul şi vestul Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetaţie continuă până la 2000 m altitudine. Exista elemente tipice, endemisme si specii relicte. Paduri de stejar comestibil, stejar, tisa, fag oriental, stejar caucazian, laur.
Clima este în general rece, cu relativ puţine precipitaţii, deşi pe malul Mării Negre cad mai multe precipitaţii decât în restul zonelor, în special regiunea de nord-vest, unde pot cădea peste 1000 mm precipitaţii; iar în depresiunea caspică cad cele mai puţine precipitaţii (sub 200 mm precipitaţii anuale).




Grupa muntoasă Retezat-Godeanu

Grupa Retezat-Godeanu, al cărui nume este dat de Munţii Retezat şi Munţii Godeanu, cele mai maiestoase masive montane ale grupei, se află în vestul Carpaţilor Meridionali, între râurile Jiu şi Strei la est şi Culoarul Timiş-Cerna la vest. La nord, Culoarul Bistrei îi desparte de Munţii Poiana Ruscă, iar la sud intră efectiv în contact cu Podişul Mehedinţi şi Subcarpaţii Olteniei.
Grupa Retezat-Godeanu are un relief glaciar bine dezvoltat, cu circuri, tăuri şi văi glaciare maiestoase, oferind o varietate petrografică a grupei ce constă din şisturi cristaline (predominant), granit, calcare (mai ales în sud-vest) şi conglomerate. Grupa Retezat-Godeanu cuprinde şase subgrupe montane şi trei masive montane:
Munţi

• Munţii Retezat, localizaţi în partea nord-estică a grupei, cu altitudini de peste 2.500 m, având în Vârful Peleaga cel mai înalt vârf al Retezatului şi al întregii grupe cu 2.509 m;

• Munţii Godeanu, în partea centrală a grupei, se înalţă la altitudini de peste 2.200 m, cu cel mai înalt punct în Vârful Gugu, 2291 m;
• Munţii Ţarcu, situaţi în partea nord-vestică, cu altitudini de peste 2.100 m, având în Vârful Căleanu, cu 2.196 m cel mai înalt vârf al său;
• Munţii Vâlcan, se găsesc în partea de sud-est a grupei, având în Vârful Oslea cel mai înalt vârf al lor, cu 1946 m;
• Munţii Cernei, predominant alcătuiţi din roci calcaroase, se găsesc în partea de sud-vest a grupei, având ca cel mai înalt vârf al lor, cu 1928 m, Vârful Dobrii;
• Munţii Mehedinţi, alcătuiţi de asemenea din calcare, cu altitudini mai mici, se găsesc în sud-vest, dar la est de Munţii Cernei, având cea mai înaltă culme a lor în Vârful lui Stan cu 1466 m.
Masive montane:
• Masivul Muntele Mic, între Munţii Ţarcu, Munţii Godeanu şi Munţii Retezat, cu cel mai înalt vârf, 1802 m, Vârful Muntele Mic,
• Masivul Tulişa, la vestul Munţilor Retezat, cu cel mai înalt vârf, de 1792 m, Vârful Tulişa şi
• Munţii Piule-Iorgovanu, la vestul Munţilor Retezat, cu cel mai înalt vârf, 2081 m, Vârful Piule.

Munţii Retezat fac parte din Carpaţii Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Se înalţă între două depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg şi între două râuri importante, Râul Mare, care îi delimitează la nord şi est şi Jiul de Vest, care îi delimitează la sud. Sunt înconjuraţi de Munţii Ţarcu la vest, Munţii Godeanu, la sud-vest şi Munţii Vâlcan, la sud.


Munţii Retezat - bijuteria arcului carpatic se întind pe o suprafaţă de peste 38.138 ha. Cine a fost vreodată aici nu va uita cu siguranţă vârfurile semeţe, sălbăticia, cantitatea imensă de lespezi ce învelesc chiar şi cele mai înalte vârfuri, lacurile sclipitoare şi nenumaratele specii de plante şi animale rare, care işi au aici ultimul sălaş. Aici ajung doar adevăraţii turişti, spun salvamontiştii, fiindcă aici nu este telecabină, nici şosea alpină, eventual nişte drumuri forestiere la poalele masivului. Aici se vine cu rucsacul în spate, cu bocancii în picoare, şi cu gânduri aranjate, fiindcă traseele străbat o zonă a cărei protecţie a fost stabilită în 1935! Atunci a fost declarată parc naţional. O suprafaţă de 1932 ha este rezervaţie ştiinţifică. Vom păşi pe urmele lui Emil Racoviţă, printre cele peste 1100 de specii de plante, dintre care 90 trăiesc doar în Retezat, printre mii şi mii de vieţuitoare care mişună printre pietre, în apele stătătoare sau curgătoare, sau în aer... fiindcă aici au găsit un petec de rai. Pătrundem într-o zonă sălbatică, nu avem dreptul să o schimbăm, deci trebuie să fim grijulii şi totodată şi vigilenţi.
Are 20 de vârfuri care depăşesc 2200 m şi peste 80 de lacuri, dintre care Bucura (la 2041 m), cu suprafaţă ei de 8,86 ha este cel mai întins, iar Zănoaga, cu cei 29 m, este cel mai adânc lac. În zona calcaroasă sunt peşteri şi avene, locul preferat al celor 19 specii de lilieci, care trăiesc în Retezat. Limita parcului este semnalată corespunzător, este bine să citim panourile, ca să nu fim în puşi în situaţii neplăcute.

Partea cea mai importantă a masivului este alcătuită în principal din roci cristaline şi se numeşte Retezatul Mare; partea sudică, cu relief dezvoltat şi în mase mai importante de calcare, se numeşte Retezatul Mic. Ele se unesc în apropierea lacului Bucura.
Fantastica "cetate" de piatra a acestor munţi are cea mai ridicată altitudine medie din întreg lanţul Carpaţilor româneşti (peste 60 de piscuri ce se avantă la peste 2200 m altitudine, culminând cu Peleaga de 2509 m). Dar nu numai înâlţimile îl impresionează pe drumeţ în Retezat, măreţia circurilor glaciare de aici este fără pereche în Munţii României, fiind împodobit cu nestematele sclipitoare a peste 80 de lacuri glaciare. Pentru toţi drumeţii Retezatul este un munte al superlativelor. Valorile peisagistice originale, care suscită practicarea intensă a turismului, li se adaugă o floră şi o faună bogate şi variate", ocrotită în cadrul "Parcului Naţional Retezat". Acest parc reprezintă cea mai mare rezervaţie ştiinţifică complexă din România", inclusă de UNESCO printre rezervaţiile naturale ale Biosferei. Parcul are peste 20000 ha care include în arealul său: relieful glaciar (circuri, văi şi lacuri glaciare), rarităţi vegetale (orhideea de munte, floarea de colţ, nucul salbatic), exemplare valoroase ale faunei (capra neagră, cerbul, ursul, râsul, cocoşul de munte, mistreţul iar în apele curate de munte păstrăvul). În cuprinsul parcului se află Rezervaţia Ştiinţifica Zlatuia (peste 2000 ha) în al cărei perimetru accesul este permis numai cu autorizaţia Comisiei Monumentelor Naturii. Fiind un adevărat muzeu de istorie naturală, Retezatul trebuie protejat de turiştii veniţi aici pentru că adevăratul sens al turismului nu este de a realiza performanţe de distanţă şi de altitudine, ci de a cunoaşte natura, de a gusta din plin din frumuseţile ei.

Descriere generală
Cel mai înalt vârf, Peleaga, are 2509 metri altitudine, fiind al şaselea vârf din România. Alte vârfuri importante sunt: Zlata (2142 m), Şesele (2278 m), Judele (2334 m), Bucura (2433 m), Păpuşa (2508 m, al şaptelea vârf din România), Vârful Mare (2463 m) şi alte 60 de piscuri cu peste 2.200 metri altitudine. Cel mai reprezentativ vârf din zonă a dat nume masivului: Retezat (2482 m).
Cel mai variat şi spectaculos relief a fost creat de modelarea glaciară şi periglaciară: se pot observa imense circuri, văi ce trădează prezenţa unor gheţari cu lungimi apreciabile, mase de grohotiş. Aici se află cele mai multe lacuri glaciare din România, adică 82. Cel mai întins lac glaciar din România se află aici - Bucura (8,5 ha), de asemenea cel mai adânc - Zănoaga (29 m).
Aici se află şi cel mai mare parc naţional din România, Parcul Naţional Retezat, înfiinţat în 1935 şi având 20.100 ha, în centrul său găsindu-se Rezervaţia Ştiinţifică Zlătuia, având 3.700 ha. Printre speciile de plante ocrotite în acest parc naţional, întâlnim: macul galben de munte, arginţica, sângele voinicului, ghinţura, crinul galben. Dintre animale, ocrotite sunt capra neagră, cocoşul de munte şi ursul brun carpatin şi a fost populată marmota.

Lacurile glaciare din Muntii Retezat-Godeanu

Alaturi de muntii Fagarasului si Retezatul a cunoscut o larga extensiune a glaciatiunii cuaternare datorita condiitilor prielnice existente. Relieful rezultat e foarte divers aici intalnind circuri glaciare, suspendate, insotite de numeroase vai glaciare, pe care ghetarii coborau pana la 1300 – 1400 m avand lungimi de pana la 10 km cum este cazul Vaii Lapusnicul Mare.
În masivul Retezat un element car e sporeste pitorescul acestui masiv il reprezinta numeroasele vai si circuri glaciare in spatele unor praguri galciare sau acumulari morenice. In Retezat se intalnesc peste 65 cele mai multe dintre ele fiind permanente. Aceste lacuri sunt grupate in mai multe complexe glaciare cele mai importante fiind Pietrele, Judele si Lapusnicul mare.
In zona de la obarsia Vaii radesului se gasesc sculptaate trei circuri galacaire. Zlata , Rades si Cioaca in ultumul gasindu-se doua mici lacuri glaciare: Zanoaga I şi Zanoaga II.
La obarsia Vaii Carligului se afla un circ complex orientat spre N unde se gasesc trei mici lacuri: Carligul I , RadesI si Rades II situate intre 1942 m si 2020 m si Lacul Negru (2036m ).
Complexul glaciar Pietrele se afla dezvoltat pe vaile Stanisoarei, Pietrele, Valea rea si Galesul cu circuri bine dezvoltate, vaile prezetand lungimi intre 2 – 6 km. Circul Stanisoarei ocupa partea vestica a complexului bine dezvoltat asimetric de trei lacuri glaciare – Zanagolutele Stanisoarei I si II si lacul Stanisoarei situat la 1990m. Circul si valea Pietrele ocupa partea centrala avand in partea superioara un circ larg in care gasim lacurile Tautul Pietrelor in numar de trei dispuse sub forma unei salbe si lacul Pietrele. Aceste din urma are aspectul unui cuvete foarte evoluate, procesul de colmatare fiind foarte avansat. Are o suprafata de circa 0,4 ha si o adancime mai mica de 1 m fiind dominat de inpunatoarele piscuri ale Stanisoarei, Pitrele si de saua Bucurii.
Circul si Valea rea reprezinta o salba de cinci lacuri cel mai mare fiind lacul Valea Rea I cu adancime de 4m si o suprafata aproximativa egala cu 1 ha. Circul Galesul are o larga dezvoltare cantonand in interiorul sau patru acumulari lacustre cel mai important lac fiind Galesul. Lacul Galesul este al treilea lac din Carpatii Meridionali cu o adancime de 20,5m si are o suprafata de 3,6 ha gasindu-se la altitudinea de 2040 m . Este de forma circulara, malurile fiind putin sinuase. In cadrul aceleiasi caldari glaciare la peste 2040 m se gasesc lacurile denumite Zanagutele Galesului.
Pe versantul sudic se afla complexele glaciare Judele, Lapusnicul Mare si Raul Barbat. Complexul Judele cuprinde patru circuri de la vest la est succedandu-se Zanoguta , Zanoaga si Judele I si II –Zanagouta (1800m) si Taul Spurcat (1910 m).
Lacul Zanoaga este amplasat in circul omonim la o altitudine de 1997 m. Are o forma circulara cu maluri joase lipsite de sinouzitate. Are o suprafata de 6,5 ha si o adancime de 29 m in partea centrala. Tot aici intalnim inca patru lacuri Judele, Taul Ascuns, Taul Urat si Taul Rasucit.

Complexul glaciar Lapusnicul Mare cuprinde mai multe circuri, dintre care se detaseaza Slaveiul, Bucura si Peleaga. Caldarea glaciara a Bucuriei cantoneaza cele mai spectaculoase lacuri glaciare cum ar fi Bucura, aflat la saua Bucurei la 2041 m altitudine si are o suprafata de 8,8 ha si o adancime de maxima de 15,7 m iar forma este aproximativ dreptunghiulara. Taul Agatat (2260 m ) ocupa un circ suspendat sub varful Bucura. Taul Portii pare atarnat de cea mai inalta treapta glaciara a Circului Bucura, sub varful Judele la o altitudine de 2140 m. Este aproape tot anul acoperit cu gheata. In veriile mai calduroase apa lacului se dezgheata abia in luna august. In zona este si Lacul Florica la o altitudine de 1980 m. In imediata lui vecinatate se gasesc doua mici ochiuri de apa. Lacul Ana este cel mai mare din aceasta salba lacustra avind o adancime de 11,6 m si o suprafata de 3,6 ha. Lacul Lia, ultimul din acest sirag ce vine dinspre Bucura se afla la 1930 m si lacul Ana. Tot pe flancul sudic al Retezatului mai pot fi mentionate: Lacul Buta, Lacul Turcelu si Lacul Slavei, ultimul – un mare lac de baraj morenic .


Parcul National Retezat

Parcul National Retezat este situat in Carpatii Meridionali (Judetul Hunedoara) , are o suprafata de 54400 ha (1935) si o altitudine cuprinsa intre 800 si 2509 m . Este contrat de circul glaciar Bucura , cuprinde aproximativ 40 de varfuri ce trec de 2200 m , in medie depasind 2350 m . Zona de protectie ocupa centrul masivului . Prima zona de protectie integrala are caracter stiintific (11466 ha) , fiind interzisa orice exploatare ( miniera , pasunat , vanat , pescuit , culegerea fructelor , turism camping ) . A doua zona este mai putin riguroasa , pasunatul fiind permis 2 luni pe an iar septelul este restrans . In prima zona accesul este permis doar cu autorizatie din partea Comisiei Monumentelor Naturii , pe anumite itinerarii si teritorii . Parcul este declarat rezervatie a biosferei .

In parc sunt 1200 de specii vegetale . La poale se intind paduri de fag , carpen si mesteacan ; in vai creste arinul negru . Mojdreanul si teiul pot fi gasite pe Valea Raului Mare . La peste 1000 m gasim molid , scorus , artar , mesteacan , mai intai treptat in padurile de amestec , apoi rasinoasele formeaza un etaj propriu-zis pana la 1800 – 1900 m In vegetatia subalpina se mai remarca alaturi de iuniperete si jnepenisuri , smirdarul. In zonele calcaroase se remarca argintica , orhideele – papucul doamnei, sangele voinicului, crinul, vulturica ( 34 de specii ).
Fauna este reprezentata de cerb, caprioara, capra neagra, marmota, mistretul, ursul, jderul, pisica salbatica, cocosul de munte, ierunca, vulturul sur, acvila de munte.
In arealele calcaroase se intalneste vipera. Pastravii populeaza lacurile si raurile. In parc se fac cercetari de flora, vegetatie, fauna, agropastorale si cinegetice.