Munţii Apuseni sunt un lanţ muntos din Transilvania, parte a Carpaţilor Occidentali. Cel mai înalt vârf este Curcubăta Mare (cunoscut şi ca Vârful Bihor) cu o altitudine de 1849 de metri. Sunt delimitaţi la nord de Râul Barcău, la sud de râul Mureş, la vest de Dealurile şi Câmpia de Vest, iar la est de Depresiunea Colinară a Transilvaniei. În Munţii Apuseni se află peste 400 de peşteri.
RELIEFRelieful este unul carstic, bine dezvoltat, alcătuit din peşteri (Peştera Urşilor, Peştera Meziad), chei (Cheile Turzii), defilee (Defileul Mureşului). Altitudinile nu depăşesc 2.000 m, cu maxime de 1.849 m, la Vârful Cucurbăta Mare, 1.836 m Vârful Vlădeasa, respectiv 1.826 Muntele Mare. În medie altitudinile oscilează în jurul a 1.000 de metri. Masivele muntoase pornesc radiar, din centru şi intră în contact direct cu Câmpia de Vest, prin depresiunile "golf": Zarand, Beiuş, Vad Borod, bine populate, aşezările urcând până la 1600 m. Principalele căi de traversare a Apusenilor sunt Pasul Vălişoara Vântului, Pasul Vârtop şi Pasul Vârfurile.
Muntii Bihor ocupa partea centrala, alcatuiti predominant din sisturi cristaline si granite care le dau masivitate si inaltimi mari (Bihor 1849m), extinzandu-se la est in Muntele Mare (1826 m) si la nord in Muntii Vladeasa formati din granite care ating in varful omonim 1836 m. In prelungirea estica a Muntilor Bihor se afla Muntele Gaina (1467 m), iar in nord-est se afla Muntii Gilau alcatuiti din sisturi cristaline, cu inaltimi de 1000-1250 m; au sate risipite, iar pe Somesul Cald, lacuri de baraj la Fantanele, Tarnita si Gilau.
In sud-est sunt Muntii Metaliferi (1018 m) si Muntii Trascaului amplasati intre Aries si Ampoi, formati din calcare, cu varfuri semete si chei (Cheile Turzii, Rameti), iar in vest Muntii Crisurilor: Muntii Zarand (Varful Drocea-836 m) cu altitudini intre 400-800 m au roci cristaline si magmatice, paduri bogate si sate la marginea muntilor, Muntii Codru-Moma (Varful Plesu-1112 m), Muntii Padurea Craiului aflati de-a lungul Crisului Repede si Crisului Alb, alcatuiti din calcare, cu altitudini sub 1000 m, platouri si depresiuni carstice, pesteri (Meziad, Vantului - cea mai mare din tara) si chei si Muntii Plopis (776 m.)
In nord, dincolo de Valea Barcaului, se desfasoara un complex de culmi muntoase, alcatuite din sisturi cristaline, cu altitudini reduse, inconjurate de dealuri. Acest sector de legatura intre Carpatii Occidentali si Carpatii Orientali, numit "Jugul Intracarpatic" include Muntii Meses si dealurile Prisnel, Preluca si Dealu Mare, depasind foarte rar altitudinea de 800 m.
CLIMAacestui spatiu montan este influentata de pozitie (fiind situata pe traiectoria circulatiei vestice), altitudinile modeste si fragmentarea reliefului. Altitudinile induc, pentru o mare parte a zonei montane, un climat de dealuri, climatul montan reducandu-se ca areal doar la zona centrala.
Clima este una temperat - continentală de tranziţie, cu influenţe oceanice. Temperatura medie anuală este între 6 şi 10°C, precipitaţiile fiind de 700 - 1.000 mm/an
VEGETAŢIA este alcătuită din păduri de foioase şi conifere (la peste 1.300 m). Fauna este foarte diversă, fiind prezente specii ca vulpea, lupul, jderul, cerbul, căprioara, veveriţa sau ursul.
Una din activităţile de mare anvergură o reprezintă crearea de noi parcuri şi rezervaţii ale biosferei, îndeosebi în zonele de mare activitate turistică, cum ar fi zonele: Valea Mureşului, Maramureş, precum şi zonele din cadrul lanţului Carpatic.
Dintre zonele montane, interes turistic şi ecologic în acelaşi timp prezintă şi Munţii Apuseni, care sunt delimitaţi între Valea Mureşului la S şi Valea Someşului şi a Barcăului la N, aşadar aceşti munţi apar ca un bloc montan unitar.
Poziţia lor insulară este accentuată şi de prezenţa de jur împrejur a unor bazine de acumulare sedimentară: depresiunile submontane ale Translvaniei la est şi pătrunderile câmpiei sub forma golfurilor depresionare printre Dealurile de Vest.
În N – V - ul acestor munţi se află jugul intracarpatic ce reprezintă vechea punte de legătură a Munţilor Apuseni cu Carpaţii Orientali.
Aceşti munţi prezintă o mare varietate petrografică, un adevărat mozaic: roci cristaline în partea centrală, roci sedimentare calcaroase, gresii, roci vulcanice. Însă, specific acestei zone este marea dezvoltare a reliefului carstic, legat de prezenţa calcarului cât şi a reliefului vulcanic în sud.
În această parte centrală apar frecvent calcarele ce creează peisaje de un pitoresc deosebit cu peşteri, chei. Renumit este platoul Scărişoara cu peştera cu acelaşi nume, cu gheţari instalaţi acolo, aflaţi în Munţii Bihor şi Platoul Cetăţile Ponorului situat la 1200-1400 m.
REŢEAUA HIDROGRAFICĂ este foarte densă. Precipitaţiile bogate fac din aceşti munţi un adevărat castel de ape din care izvorăsc numeroşi afluenţi ai Crişurilor şi parţial ai Someşului şi Mureşului.
Din Munţii Plopiş izvorăşte Barcăul, delimitând la nord unitatea montană a Apusenilor. În Munţii Meseş îşi au izvoarele Crasna şi Agrişul. Cele trei Crişuri îşi au izvorul în partea centrală înaltă a Munţilor Apuseni. Crişul Repede izvorăşte din sudul Munţilor Vlădeasa.
În partea de nord a Munţilor Apuseni curge Almajul, iar în partea de sud Mureşul ce-şi formează un defileu străbătut de importante căi de comunicaţie.
În această zonă apele stătătoare sunt reprezentate prin lacuri naturale formate în ţinuturi calcaroase – Lacul Vărăşoaia în Munţii Bihor, dar mai ales prin lacuri antropice de acumulare de interes energetic şi de alimentare industrială: Leşu, Fântânele, Tarniţa, Gilău, Drăgan. Apele subterane cuprind ape freatice lipsite de continuitate şi influenţate de precipitaţii
Reteaua hidrografica este bine dezvoltata, fiind reprezentata de raurile: Aries, Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb, Somesul Rece si Somesul Cald; acestea din urma conflueaza la Gilau. Apele statatoare sunt reprezentate de lacuri naturale (Varasoaia - lac format intr-un tinut calcaros), si lacuri artificiale (Fantanele, Tarnita si Gilau pe Somesul Cald).<In zona muntilor vulcanici reteaua de ape freatice mineralizate reprezinta apele subterane (Moneasa- bicarbonate si sulfurate). In regiunile carstice aceste retele de ape sunt discontinue si formeaza grote si pesteri.
FAUNApădurilor de răşinoase cuprinde mamifere de interes cinegetic: ursul, cerbul, râsul. La altitudine mai joasă fauna făgetelor este variată: viezurele, ursul brun, cerbul, veveriţa, căprioara, jderul, mistreţul. Păsările sunt tipice etajelor de răşinoase: cocoşul de mesteacăn, găinuşa de alun, acvila de munte, iar în pădurile de fag există o mare varietate: mierla, piţigoiul de munte, ciocănitoarea, cinteza. Fauna acvatică este reprezentată de specii cum ar fi: mreana, lipanul, mraniţa.
Solurile acestei zone sunt strâns corelate cu roca, clima şi vegetaţia. Aşadar apar soluri brune, şi brun acide – fiind favorizate de un climat umed şi răcoros şi de existenţa pădurilor de fag. La altitudini mai mari dominante sunt solurile podzolice sărace în humus, ceea ce are implicaţii asupra fertilităţii solului scăzându-i potenţialul productiv al acestuia.
În zona alpină cu climat rece cu precipitaţii abundente şi vegetaţie de pajişte sunt bine reprezentate solurile alpine-brune-acide sau spodosolurile.
Munţii Apuseni reprezintă o zonă turistică foarte atrăgătoare prin Complexul carstic “Cetăţile Ponorului”, Peştera Urşilor de la Chişcău, peşterile Meziad, Vântului, Vadul Crişului, izbucul Călugări de lângă Vaşcău.
Peştera de la Scărişoara, cu gheţarul de acolo, fiind renumită nu numai pe plan naţional, dar şi internaţional. Pentru conservarea unor formaţiuni geologice pentru interesul ştinţific prezentat s-au creat rezervaţii la Detunata (cu coloanele de bazalt, gigantica peşteră a naturii), la Bratca, Vulcan, Ighiu. În Munţii Metaliferi se află rezervaţia forestieră Pădurea Bejan iar la Întregalde în Munţii Trascăului se află o rezervaţie de floră, care datorită condiţiilor ecologice naturale existente, turismul capătă dimensiuni din ce în ce mai mari.
De asemenea, Cheile Someşului Cald, Cheile Turzii, Bulzului, Munţii Găina (1467 m) cu tradiţionalele sărbători populare de la 20 iulie Târgul de fete constituie motive de atracţie turistică în această zonă a Munţilor Apuseni. Ţara Moţilor cu satele – adevărată expoziţie a artei populare, costumele, meşteşugurile, vasele de lemn generează un specific local la Vidra, Albac.
Fauna naturala, mai bine pastrata ca in alte regiuni, are specii legate de etajele de vegetatie. Predomina cambisolurile (soluri brune si brune acide) pe cea mai mare intindere, in depresiuni apar si soluri argiloiluviale, iar la mari inaltimi (peste 1.600m) apar si spodosoluri. Rezervatiile naturale mai cunoscute sunt: Cetatile Ponorului, Scarisoara, Vadu Crisului (rezervatii speologice), Ighiu, Detunate, Dealu cu Melci, Bratca (rezervatii geologice si paleontologice), Intregalde (rezervatie floristica, unde floarea de colt se afla la cea mai mica altitudine).
Muntii Apuseni au resurse variate: minereuri de fier, carbuni inferiori, minereuri complexe si auroargintifere, mercur, molibden, bauxita, roci de constructie, pasuni, paduri, hidroenergie, ape termale si un potential turistic deosebit. Obiectivelor turistice se adaugă stţiunile balneoclimaterice: Stâna de vale, Moneasa, Viaţa de Jos, Geoargiu-Băi, unele cu ape termale cunoscute încă de pe vremea romanilor precum şi cu ape biocarbonate, sulfurate.
RESURSE NATURALE
Muntii Apuseni dispun de resurse energetice modeste, dar de importante resurse de minereuri neferoase si roci de constructie.
In bazinul Brad se exploateaza carbune brun din apropiere, utilizat in cea mai mare masura la termocentrale.
La limita nordica, in zona deluroasa marginala exista exploatarile de lignit din bazinul Barcaului si de carbune brun din bazinul Almajului (acestea sunt localizate evident in afara zonei montane propriu-zise).
Resursele hidroenergetice sunt valorificate partial prin hidrocentralele de pe Somesul Mic (Tarnita, Mariselu, Gilau), Iada si Dragan.
Minereurile de fier din Muntele Mare (Baisoara) si Muntii Gilaului (Capusu Mic), desi de proportii reduse, plaseaza aceasta unitate pe locul al doilea (dupa Poiana Rusca) in productia interna de fier, cu aproximativ 1/3.
Minereurile auroargintifere au traditii vechi de exploatare si utilizare. In antichitatea daco-romana centrele principale erau Zlatna si Rosia Montana.
In prezent acestea se extrag la Baia de Aries, Bucium, Rosia Montana, Zlatna, Baita, Musariu, Criscior si se prelucreaza la Zlatna si Brad.
Bauxita se extrage din Muntii Padurea Craiului la Varciorog, Rosia, Dobresti, Zece Hotare, dupa care se prelucreaza primar in apropiere (la Dobresti si Chistag), de unde se transporta la Oradea, pentru transformarea bauxitei in alumina.
Minereurile complexe (de cupru, plumb, zinc) se exploateaza la Baita, Sacaramb, Rosia Poieni. Diferite utilaje si masini pentru industria miniera se produc si se repara la Brad, Stei (Petru Groza), iar alte produse metalice se obtin la Huedin si Sebis.
ELEVII IMPLICATI IN DESFASURAREA PRIMEI ACTIVITATI A PARTENERIATULUI SCOLAR: “O LUME FARA FRONTIERE: NOI SI TEHNOLOGIA MODERNA”: "VIZITA VIRTUALA PRIN MUNTII LUMII"
MARICA ELENA IRINA
OPREA ANDREI GABRIEL
TRANDAFIR GABRIELA
TUDOR DIANA BIANCA
ILIE GEORGIANA
COMAN CRISTINA
MAZURU ADRIAN
RADUTA GEORGE
VLAD GEORGIANA
DINU ANDREEA
GHICA MARIA
STANCILA GEORGINA
PROF. COORDONATOR: BAJDECHI IULIANA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu