luni, octombrie 27, 2008

SCOALA CU CLASELE I-VIII "VLADIMIR STREINU"-TEIU-ARGES- MUNTII FAGARAS






MONUMENTE SI RELICVE
Un exemplu concludent este cetatea Poienari ce dateaza din vremea lui Vlad Tepes si care troneaza acum mai jos de barajul de pe lacul Vidraru asupra vaii Argesului. Construita la vremea ei inaccesibil, pe o culme foarte abruta ce se înalta în lungul vaii, înconjurata din trei parti de prapastii de cel putin 150 m, pastreaza înca elemente din structura si organizarea sa. Privind prin golurile zidurilor se înfatiseaza o priveliste minunata a Vaii Argesului. video

RETEAUA HIDROGRAFICA
Apele din masivul Fagarasului sunt incluse în doua mari bazine hidrografice: al Oltului si al Argesului. Oltul dreneaza toate apele versantului nordic si apele Topologului de pe versantul sudic. Restul pâraielor sudice sunt asociate bazinului hidrografic al Argesului.LacurileLacurile glaciare ale Muntilor Fagarasului, desi nu au dimensiunile celor din Retezat, ca frumusete pot sta alaturi de acestea din urma. Cel mai întins este Bâlea(4,65 ha) urmat de Podragu, Urlea, Capra… Cel mai adânc este Podragu (15,5 m). La cea mai mare altitudine din Carpatii românesti este situat Lacul Mioarelor (2282 m) aflat în caldarea glaciara Hârtopul Leaotei. În ultimele decenii au aparut mai multe lacuri de baraj artificial. Cel mai mare este Vidraru la intrarea în Cheile Argesului, urmat de Vasalatu, Vâlsan etc.
RELIEFUL- MUNTII FAGARAS
Muntii Fagarasului se prezinta sub forma unei creste principale, o veritabila coloana vertebrala orientata pe directia est-vest din care se desprind mai multe culmi laterale atât spre nord cât si spre sud. Privita dinspre nord, creasta principala apare ca o însiruire de vârfuri separate prin sei putin adânci. Între vârful Lutele (2176 m) la est si Gavanul (Lacustele, 2135 m) la vest, pe o lungime de 45 km, co o singura exceptie (Curmatura Zârnei) creasta se mentine la o altitudine mai mare de 2100 de m.Datorita eroziunii ghetarilor care s-a manifestat mai puternic în partea umbrita (Nordica) a masivului, vaile cu orientare septentrionala sunt în general scurte, accidentate, echidistante si se ramifica putin. Culmile sudice, mai putine la numar sunt mai domoale si mult mai întinse.Muntii Fagarasului sunt cei mai înalti munti ai României În cuprinsul lor se afla opt din cele 14 vârfuri ale muntilor României care ating altitudinea de 2500 m : Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Coltul Vistei Mari (2527 m), Lespezi (2522 m), Cornul Caltunului (2510 m), Vânatoarea lui Buteanu (2507 m), Hârtopu (2506 m), Dara (2500 m)Relieful din zona înalta poarta amprenta glaciara. Aici se întânesc circuri si vai glaciare, cu profil transversal în forma de U, despartite prin custuri ascutite. În jumatatea inferioara vaile devin înguste si adânci.>

Muntii Fagarasului fac parte din lantul Carpatilor Meridionali. Ei se întind între Masivul Piatra Craiului si Defileul Oltului de la Turnu Rosu pâna la Cozia pe o distanta ceva mai mare de 70 km. În latime masoara 40 km, acoperind o suprafata de aprox. 3000 km2.

Munţii FăgăraşMunţii Făgăraş constituie vertebra cea mai interesantă şi masivă din întreaga coloană vertebrală a Carpaţilor României. Stau marturie suprafaţa lor de aproape 3000 km pătraţi, desfaşurarea crestelor pe direcţia est-vest ce însumează 70 km, în care altitudinile se menţin frecvent la peste 2000m.Lăţimea între porţiunile terminale nord-sud este de până la 40 km, să nu mai vorbim de structura lor armonioasă, de o austeră frumuseţe cu interfluvii etajate şi circuri glaciare adânci, subliniate de particularitaţile biopedoclimatice ce alcătuiesc expresia sintetică a peisajului alpin tipic Făgăraşilor.
Creasta principală este sprijinită în aceasta parte (nord) de 26 “contraforturi” picioare scurte şi puternic înclinate, 17 dintre aceste muchii (cum le denumesc oamenii locului) se prelungesc, unele prin dealuri pana în Ţara Oltului (care este de fapt lucrarea apelor care au dizolvat şi depozitat aici în grosime de zeci de metri, pietrele muntelui de odinioră).
Alte 5 muchii nu ating aceasta zonă ci se termina undeva la jumatatea distanţei iar 4 muchii (dinspre est spre vest - Podragu, Şerbota, Suru, Şchiau ) sunt cele mai scurte.Să mai notăm că cele 8 din cele 14 vârfuri ale Carpaţilor României care depăşesc 2500 m se găsesc în Făgăraş. Acestea sunt: Moldoveanu, Negoiu, Colţul Viştei, Lespezi, Cornul Calţunului, Vânatoarea lui Buteanu, Hârtopu şi Dara. În Făgăraş se localizează cea mai densă reţea hidrografică din Carpaţi (0,8 km/kmp), toate pâraiele masivului fiind tributare Oltului (spre nord - nord vest) şi Argeşului (spre sud).Cele peste 60 de lacuri glaciare ale Făgăraşilor însumează 24 ha de luciu de apă. Bâlea 4,65 ha, Podragu 2,86 ha(15,5 m adancime), Urlea 2ha, Capra 1,83 ha, Avrig 1,48 ha.Lacul de la cea mai mare altitudine din tară, 2282 m - Tăul Mioarelor şi Lacul Învârtitei (din Nucşoara) care, (fenomen rar) este găzduit de o interesantă cuvă de gips.
Valorile radiaţiilor solare globale (anuale) sunt în Făgăraş de 110 Kcal/cm2 avand o durată de 1800 ore/an (calculul este valabil până la 1000 m altitudine sud şi 1500 m nord). Temperaturile medii prezintă o diferenţă de 1-2 grade Celsius între feţele nord-sud. Media anuală a temperaturilor este cuprinsă între 0-2 grade Celsius (în zona somitală). În luna ianuarie temperaturile medii oscilează între 7-9 grade Celsius, în iulie atinge 7 grade, iar maxima înregistrată este de 20 grade Celsius. Vântul este predominant spre vest. Precipitaţiile multianuale ating valori de 1200-1400 ml/m2.


La nord, Muntii Fagarasului sunt marginiti de Depresiunea Fagarasului, cunoscuta si cu numele de Tara Fagarasului sau Tara Oltului. La vest, Valea Oltului constituie o demarcatie foarte precisa între Muntii Fagarasului de o parte, si Muntii Lotrului, respectiv Muntii Capatânii, de partea cealalta. Spre sud, culmile masivului se continua cu Muscelele Argesului si Câmpulungului. Sirul depresiunilor Câmpulung, Bradetu, Arefu, Jiblea concretizeaza într-o anumita masura limita sudica. Limita estica a Muntilor Fagarasului a fost si mai este înca subiect de discutie între specialisti. Ea poate fi plasata într-o zona cuprinsa în dreptul Vaii Dâmbovitei. Din punct de vedere turistic se poate considera ca linie de demarcatie pârâul Tamasului, Bârsa Tamasului si Curmatura Foii, aceasta fiind granita unde roca devine de alta natura (pe Tamas sisturile cristaline sunt pe partea dreapta, calcarele Pietrei Craiului pe malul opus). Limita de demarcatie cu Iezer – Papusa (Fagarasul Sudic) este formata tot de Valea Dâmbovitei cu pârâul Boarcasu si pârâul Oticu pâna la Râul Doamnei.

LICEUL TEORETIC "SILVIU DRAGOMIR"- ILIA- HUNEDOARA- MUNTII APUSENI

Muntii Apuseni reprezinta veriga ce inchide spre vest arcul Carpatilor romanesti, intinzindu-se intre dealurile Depresiunii Transilvaniei si cimpia Tisei. Ei au o suprafata de 20.000 km2 si o forma aproape rotunda. In cadrul lor se pot distinge

mai multe subunitati geografice care se deosebesc prin structura geologica, relief, vegetatie si grad de umanizare. Centrul Muntilor Apuseni este ocupat de Muntii Bihor, din care se desfac radiar celelalte ramuri. Pozitia confera Muntilor Bihor un interes turistic deosebit, de care se bucura si masivul Vladeasa, prelungirea nordica a Bihorului. In afara pozitiei privilegiate, de axa, muntii Bihor si Vladeasa sint interesanti nu numai pentru inaltimea lor si relieful general, dar mai ales pentru nenumaratele obiective pe care le cuprind. Chei, abrupturi, pesteri, avene, izbucuri, cascade, ravene, la care se adauga elemente mai putin importante ce intregesc ansamblul cum sint cimpurile de lapiezuri si de doline, toate impreuna fac ca in acesti munti, aproape la fiecare pas sa fie ceva deosebit de vazut, de admirat, de vizitat. Nu exista in tara o astfel de concentrare, raportata la unitatea de suprafata, de monumente ale naturii, incadrate intr-un ansamblu peisagistic deosebit de frumos si atractiv. Din acest ansamblu se detaseaza net citeva valori absolute, nu la scara nationala, ci europeana, cum ar fi "Cetatile Ponorului", "Ghetarul de la Scarisoara", "Cheile Somesului Cald" si "Cheile Galbenei". Obiectivele turistice si peisajul muntilor Bihor si Vladeasa sint aproape in exclusivitate consecinta a constitutiei lor geologice. Din punct de vedere geologic in zona care ne intereseaza se disting trei unitati total diferite: Bihorul sudic, Bihorul nordic si Vladeasa.




Muntii Apuseni reprezinta una din cele mai intereseante destinatii turistice din Romania.Relieful carstic (aproximativ 400 pesteri), precum si flora si fauna specifica reprezinta tot atatea motive pentru care a zona fost declarata rezervatie naturala.Locuitorii acestei zone, motii, sunt renumiti pentru obiectele din lemn pentru uz gospodaresc, pe care continua sa le confectioneze de generatii, mergand sa le vanda in toata tara. Ciuberele si donitele de lemn din Apuseni pot fi intalnite in majoritatea targurilor din Romania.
Inca se mai pot vizita asemenea ateliere artizanala la Patrahaitesti, unde, daca sunteti curiosi, puteti auzi si renumitele tulnice sau buciume. Satul Patrahaitesti apartine de comuna Arieseni, fiind accesibil in tim^pul verii si cu masina.Pe durata verii, locuitorii isi duc cirezile de vite pe culmi, unde acestea raman pana la venirea toamnei. Pe toate pasunile inalte sunt prezente "hodaile", adaposturile de vara ale celor ce au grija de turme.Daca doriti sa descoperiti viata locala si traditii pastrate de generatii, una din zonele de interes este Valea Ariesului, incluzand frumoasele sate Albac, Garda, Arieseni. Pe langa relieful carstic variat (Cetatile Ponorului, Padis, Groapa Ruginoiasa, Poarta lui Ionele, Ghetarul de la Scarisoara, Focul Viu etc.), un punct de interes il reprezint Muzeul aurului de la Brad, unde exista o bogata colectie de pepite, dar si de unelte traditionale pentru extragerea aurului, indeletnicire ce dateaza de peste 2000 ani.Speram ca v-am intredeschis usita ce va va conduce spre Muntii Apuseni. Nu ne ramane decat sa va uram
"SEDERE PLACUTA IN MUNTII APUSENI!"


duminică, octombrie 26, 2008

ACTIVITATE: SCOALA CU CLASELE I-VIII, NR.3, ZIMNICEA-TELEORMAN- GRUPA RETEZAT-GODEANU



Munţii Caucaz

La hotarul dintre Europa si Asia, intre Marea Neagra si Marea Azov, la vest, si Marea Caspica, la est, se extinde ca unitate geografica de tranzitie, o regiune complexa, Caucazia. Oblic pe acest areal, pe o lungime de peste 1200 km si cu o latime de peste 200 km, se desfasoara impunatorul lant muntos Caucaz(Kavkaz).
În momentul de faţă statele din zona caucaziană sunt: Georgia, Armenia şi Azerbaidjan. Pe pantele nordice ale Munţilor Caucaz se află Federaţia Rusă cu subdiviziunile ei administrative: Ţinutul Krasnodar, Ţinutul Stavropol şi republicile autonome: Adîgheia, Karaciai-Cerkessia, Kabardino-Balkaria, Osetia de Nord, Inguşetia, Cecenia şi Daghestan

Caucazul (Caucazia) este din punct de vedere geografic parte din Asia, dar din punct de vedere cultural şi istoric este considerat de multe ori ca parte a Europei. Partea sudică a Caucazului este cunoscută şi sub numele de Transcaucazia.
Munţii Caucaz sunt un lanţ muntos la graniţă dintre Europa şi Asia, care se întinde între Marea Neagră şi Marea Caspică, trecând prin Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Rusia, în regiunea Caucaz.
Caucazul face parte din grupa munţilor înalţi. Munţii Caucaz se clasifică în: Caucazul mare şi Caucazul mic. Cea mai impunatoare fasie montana este cea nordica, cu o lungime de circa 1200 km si cu o latime de pana la 100 km – Caucazul Mare (Bolsoi Kavkaz) – care formeaza, ca si Pirineii, o importanta bariera orografica transversala, atat in calea maselor de aer, cat si a circulatiei oamenilor. Lungimea lanţului este de 1100 km. Cel mai înalt vârf este Elbrus, 5642 m înălţime, urmat de Dykh-Tau (5204 m).

Caucazul Mare este cel de-al doilea mare areal, cu directia de dezvoltare NV-SE, separand, intre Marea Neagra si Marea Caspica, Ciscaucazia de Transcaucazia. Este unul dintre cele mai impunatoare lanturi muntoase ale Terrei, cu patru varfuri ce trec de 5000 m, iar pasurile care permit traversarea sunt putine, cel mai inalt fiind Mamison (Mamisonski), la o altitudine de 2829 m. Nu exista nici o vale transversala care sa strapunga lantul muntos pe latime, iar pe culmile mai inalte de 4000 m se gasesc numerosi ghetari de tip alpin, strapunsi de varfuri ascutite.
Apele sunt reprezentate de numeroase rauri ce-si au izvoarele in acesti munti si lacuri. Cel mai important este raul Kuban, cu o lungime de peste 970 km, ce-si are izvoarele pe flancul vestic al Elbrusului. Kuma are o lungime de circa 600 km, iar Terek de 590 km. Un alt rau important este Rioni, ce se varsa in Marea Neagra, izvoarele avandu-le pe flancul sudic al masivului Scara. Toate aceste rauri au un regim de scurgere tipic montan, cu un debit puternic influentat de cantitatea de precipitatii sub forma de ploaie sau ninsoare.
Climatul este temperat in nordului Caucazului si tropical in sud, insa o data cu cresterea altitudinii, influentele montane se resimt din ce in ce mai mult. La peste 3000 m, in vest, si 3700 m, in est, temperatura medie anuala scade sub zero grade, ceea ce permite dezvoltarea unor ghetari care ocupa o suprafata de aproape 2000 km². In ultimele decenii, se observa o reducere a suprafetei ocupate de ghetari, probabil, ca urmare a fenomenului de incalzire globala pe care il suporta clima terestra. Cantitatea de precipitatii scade de la vest (1000 mm/an) spre est (600 mm/an). Vegetatia este reprezentata de paduri foarte extinse ce urca pana la 2500-3000 m, dincolo de care se dezvolta tufarisurile si pasunile alpine. Pe culmile cele mai inalte vegetatia lipseste, peisajul fiind dominat de creste golase si ghetari. Cele mai frecvente mamifere intalnite in Caucazul Mare sunt: ursul brun(Ursus arctos), capra neagra (Rupicapra rupicapra), leopardul (Felis pardus) s.a. Caucazul Mare este divizat in trei sectoare: Caucazul de Vest, Caucazul Central si Caucazul de Est.
Caucazul de Vest se dezvolta intre Marea Neagra, in vest, si raul Kuban, in est, remarcandu-se printr-o mai mare fragmentare (vai ce pornesc divergent din culmea centrala). Pe litoralul Marii Negre se impun cateva centre urbane importante. Tuapse (cu peste 60.000 locuitori) este situat in extremitatea vestica a Caucazului Mare, fiind o renumita statiune balneara si important centru industrial al regiunii Krasnodar. Soci are peste 300.000 locuitori, fiind un important port la Marea Neagra,situat in sudul Federatiei Ruse. Beneficiind de prezenta a numeroase izvoare minerale si termale, Soci este recunoscut ca fiind o statiune balneo-climaterica de prim rang a Europei. Suhumi este unul dintre marile orase ale Georgiei, important port si terminal petrolier la Marea Neagra.
Caucazul Estic se desfasoara de la est de raurile Argun si Alazani pana la Marea Caspica, mai precis pana in Peninsula Apseron. Prezinta numeroase varfuri de peste 4000 m, unele dintre ele fiind acoperite de ghetari de mici dimensiuni. Spre tarm trece treptat intr-o campie ingusta ce se pierde usor sub capetele Caspicii. In Peninsula Apseron, cel mai important centru urban este Baku, cu peste un milion de locuitori. Capitala a Azerbaidjanului, stat independent desprins din defuncta U.R.S.S., Baku este cel mai important centru petrolier de la Marea Caspica, platforma continentala si peninsula continand importante zacaminte de petrol si gaze naturale.

Regiunea Caucazului poate conţine printre cele mai diversificate forme de vegetaţie. În nordul regiunii sunt prezente păduri de foioase (dominate de stejar şi mesteacăn) şi mixte (în special mesteacăn şi pin), precum şi stepe. În sud-vestul şi vestul Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetaţie continuă până la 2000 m altitudine. Exista elemente tipice, endemisme si specii relicte. Paduri de stejar comestibil, stejar, tisa, fag oriental, stejar caucazian, laur.
Clima este în general rece, cu relativ puţine precipitaţii, deşi pe malul Mării Negre cad mai multe precipitaţii decât în restul zonelor, în special regiunea de nord-vest, unde pot cădea peste 1000 mm precipitaţii; iar în depresiunea caspică cad cele mai puţine precipitaţii (sub 200 mm precipitaţii anuale).




Grupa muntoasă Retezat-Godeanu

Grupa Retezat-Godeanu, al cărui nume este dat de Munţii Retezat şi Munţii Godeanu, cele mai maiestoase masive montane ale grupei, se află în vestul Carpaţilor Meridionali, între râurile Jiu şi Strei la est şi Culoarul Timiş-Cerna la vest. La nord, Culoarul Bistrei îi desparte de Munţii Poiana Ruscă, iar la sud intră efectiv în contact cu Podişul Mehedinţi şi Subcarpaţii Olteniei.
Grupa Retezat-Godeanu are un relief glaciar bine dezvoltat, cu circuri, tăuri şi văi glaciare maiestoase, oferind o varietate petrografică a grupei ce constă din şisturi cristaline (predominant), granit, calcare (mai ales în sud-vest) şi conglomerate. Grupa Retezat-Godeanu cuprinde şase subgrupe montane şi trei masive montane:
Munţi



• Munţii Retezat, localizaţi în partea nord-estică a grupei, cu altitudini de peste 2.500 m, având în Vârful Peleaga cel mai înalt vârf al Retezatului şi al întregii grupe cu 2.509 m;

• Munţii Godeanu, în partea centrală a grupei, se înalţă la altitudini de peste 2.200 m, cu cel mai înalt punct în Vârful Gugu, 2291 m;
• Munţii Ţarcu, situaţi în partea nord-vestică, cu altitudini de peste 2.100 m, având în Vârful Căleanu, cu 2.196 m cel mai înalt vârf al său;
• Munţii Vâlcan, se găsesc în partea de sud-est a grupei, având în Vârful Oslea cel mai înalt vârf al lor, cu 1946 m;
• Munţii Cernei, predominant alcătuiţi din roci calcaroase, se găsesc în partea de sud-vest a grupei, având ca cel mai înalt vârf al lor, cu 1928 m, Vârful Dobrii;
• Munţii Mehedinţi, alcătuiţi de asemenea din calcare, cu altitudini mai mici, se găsesc în sud-vest, dar la est de Munţii Cernei, având cea mai înaltă culme a lor în Vârful lui Stan cu 1466 m.
Masive montane:
• Masivul Muntele Mic, între Munţii Ţarcu, Munţii Godeanu şi Munţii Retezat, cu cel mai înalt vârf, 1802 m, Vârful Muntele Mic,
• Masivul Tulişa, la vestul Munţilor Retezat, cu cel mai înalt vârf, de 1792 m, Vârful Tulişa şi
• Munţii Piule-Iorgovanu, la vestul Munţilor Retezat, cu cel mai înalt vârf, 2081 m, Vârful Piule.

Munţii Retezat fac parte din Carpaţii Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Se înalţă între două depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg şi între două râuri importante, Râul Mare, care îi delimitează la nord şi est şi Jiul de Vest, care îi delimitează la sud. Sunt înconjuraţi de Munţii Ţarcu la vest, Munţii Godeanu, la sud-vest şi Munţii Vâlcan, la sud.


Munţii Retezat - bijuteria arcului carpatic se întind pe o suprafaţă de peste 38.138 ha. Cine a fost vreodată aici nu va uita cu siguranţă vârfurile semeţe, sălbăticia, cantitatea imensă de lespezi ce învelesc chiar şi cele mai înalte vârfuri, lacurile sclipitoare şi nenumaratele specii de plante şi animale rare, care işi au aici ultimul sălaş. Aici ajung doar adevăraţii turişti, spun salvamontiştii, fiindcă aici nu este telecabină, nici şosea alpină, eventual nişte drumuri forestiere la poalele masivului. Aici se vine cu rucsacul în spate, cu bocancii în picoare, şi cu gânduri aranjate, fiindcă traseele străbat o zonă a cărei protecţie a fost stabilită în 1935! Atunci a fost declarată parc naţional. O suprafaţă de 1932 ha este rezervaţie ştiinţifică. Vom păşi pe urmele lui Emil Racoviţă, printre cele peste 1100 de specii de plante, dintre care 90 trăiesc doar în Retezat, printre mii şi mii de vieţuitoare care mişună printre pietre, în apele stătătoare sau curgătoare, sau în aer... fiindcă aici au găsit un petec de rai. Pătrundem într-o zonă sălbatică, nu avem dreptul să o schimbăm, deci trebuie să fim grijulii şi totodată şi vigilenţi.
Are 20 de vârfuri care depăşesc 2200 m şi peste 80 de lacuri, dintre care Bucura (la 2041 m), cu suprafaţă ei de 8,86 ha este cel mai întins, iar Zănoaga, cu cei 29 m, este cel mai adânc lac. În zona calcaroasă sunt peşteri şi avene, locul preferat al celor 19 specii de lilieci, care trăiesc în Retezat. Limita parcului este semnalată corespunzător, este bine să citim panourile, ca să nu fim în puşi în situaţii neplăcute.

Partea cea mai importantă a masivului este alcătuită în principal din roci cristaline şi se numeşte Retezatul Mare; partea sudică, cu relief dezvoltat şi în mase mai importante de calcare, se numeşte Retezatul Mic. Ele se unesc în apropierea lacului Bucura.
Fantastica "cetate" de piatra a acestor munţi are cea mai ridicată altitudine medie din întreg lanţul Carpaţilor româneşti (peste 60 de piscuri ce se avantă la peste 2200 m altitudine, culminând cu Peleaga de 2509 m). Dar nu numai înâlţimile îl impresionează pe drumeţ în Retezat, măreţia circurilor glaciare de aici este fără pereche în Munţii României, fiind împodobit cu nestematele sclipitoare a peste 80 de lacuri glaciare. Pentru toţi drumeţii Retezatul este un munte al superlativelor. Valorile peisagistice originale, care suscită practicarea intensă a turismului, li se adaugă o floră şi o faună bogate şi variate", ocrotită în cadrul "Parcului Naţional Retezat". Acest parc reprezintă cea mai mare rezervaţie ştiinţifică complexă din România", inclusă de UNESCO printre rezervaţiile naturale ale Biosferei. Parcul are peste 20000 ha care include în arealul său: relieful glaciar (circuri, văi şi lacuri glaciare), rarităţi vegetale (orhideea de munte, floarea de colţ, nucul salbatic), exemplare valoroase ale faunei (capra neagră, cerbul, ursul, râsul, cocoşul de munte, mistreţul iar în apele curate de munte păstrăvul). În cuprinsul parcului se află Rezervaţia Ştiinţifica Zlatuia (peste 2000 ha) în al cărei perimetru accesul este permis numai cu autorizaţia Comisiei Monumentelor Naturii. Fiind un adevărat muzeu de istorie naturală, Retezatul trebuie protejat de turiştii veniţi aici pentru că adevăratul sens al turismului nu este de a realiza performanţe de distanţă şi de altitudine, ci de a cunoaşte natura, de a gusta din plin din frumuseţile ei.

Descriere generală
Cel mai înalt vârf, Peleaga, are 2509 metri altitudine, fiind al şaselea vârf din România. Alte vârfuri importante sunt: Zlata (2142 m), Şesele (2278 m), Judele (2334 m), Bucura (2433 m), Păpuşa (2508 m, al şaptelea vârf din România), Vârful Mare (2463 m) şi alte 60 de piscuri cu peste 2.200 metri altitudine. Cel mai reprezentativ vârf din zonă a dat nume masivului: Retezat (2482 m).
Cel mai variat şi spectaculos relief a fost creat de modelarea glaciară şi periglaciară: se pot observa imense circuri, văi ce trădează prezenţa unor gheţari cu lungimi apreciabile, mase de grohotiş. Aici se află cele mai multe lacuri glaciare din România, adică 82. Cel mai întins lac glaciar din România se află aici - Bucura (8,5 ha), de asemenea cel mai adânc - Zănoaga (29 m).
Aici se află şi cel mai mare parc naţional din România, Parcul Naţional Retezat, înfiinţat în 1935 şi având 20.100 ha, în centrul său găsindu-se Rezervaţia Ştiinţifică Zlătuia, având 3.700 ha. Printre speciile de plante ocrotite în acest parc naţional, întâlnim: macul galben de munte, arginţica, sângele voinicului, ghinţura, crinul galben. Dintre animale, ocrotite sunt capra neagră, cocoşul de munte şi ursul brun carpatin şi a fost populată marmota.

Lacurile glaciare din Muntii Retezat-Godeanu

Alaturi de muntii Fagarasului si Retezatul a cunoscut o larga extensiune a glaciatiunii cuaternare datorita condiitilor prielnice existente. Relieful rezultat e foarte divers aici intalnind circuri glaciare, suspendate, insotite de numeroase vai glaciare, pe care ghetarii coborau pana la 1300 – 1400 m avand lungimi de pana la 10 km cum este cazul Vaii Lapusnicul Mare.
În masivul Retezat un element car e sporeste pitorescul acestui masiv il reprezinta numeroasele vai si circuri glaciare in spatele unor praguri galciare sau acumulari morenice. In Retezat se intalnesc peste 65 cele mai multe dintre ele fiind permanente. Aceste lacuri sunt grupate in mai multe complexe glaciare cele mai importante fiind Pietrele, Judele si Lapusnicul mare.
In zona de la obarsia Vaii radesului se gasesc sculptaate trei circuri galacaire. Zlata , Rades si Cioaca in ultumul gasindu-se doua mici lacuri glaciare: Zanoaga I şi Zanoaga II.
La obarsia Vaii Carligului se afla un circ complex orientat spre N unde se gasesc trei mici lacuri: Carligul I , RadesI si Rades II situate intre 1942 m si 2020 m si Lacul Negru (2036m ).
Complexul glaciar Pietrele se afla dezvoltat pe vaile Stanisoarei, Pietrele, Valea rea si Galesul cu circuri bine dezvoltate, vaile prezetand lungimi intre 2 – 6 km. Circul Stanisoarei ocupa partea vestica a complexului bine dezvoltat asimetric de trei lacuri glaciare – Zanagolutele Stanisoarei I si II si lacul Stanisoarei situat la 1990m. Circul si valea Pietrele ocupa partea centrala avand in partea superioara un circ larg in care gasim lacurile Tautul Pietrelor in numar de trei dispuse sub forma unei salbe si lacul Pietrele. Aceste din urma are aspectul unui cuvete foarte evoluate, procesul de colmatare fiind foarte avansat. Are o suprafata de circa 0,4 ha si o adancime mai mica de 1 m fiind dominat de inpunatoarele piscuri ale Stanisoarei, Pitrele si de saua Bucurii.
Circul si Valea rea reprezinta o salba de cinci lacuri cel mai mare fiind lacul Valea Rea I cu adancime de 4m si o suprafata aproximativa egala cu 1 ha. Circul Galesul are o larga dezvoltare cantonand in interiorul sau patru acumulari lacustre cel mai important lac fiind Galesul. Lacul Galesul este al treilea lac din Carpatii Meridionali cu o adancime de 20,5m si are o suprafata de 3,6 ha gasindu-se la altitudinea de 2040 m . Este de forma circulara, malurile fiind putin sinuase. In cadrul aceleiasi caldari glaciare la peste 2040 m se gasesc lacurile denumite Zanagutele Galesului.
Pe versantul sudic se afla complexele glaciare Judele, Lapusnicul Mare si Raul Barbat. Complexul Judele cuprinde patru circuri de la vest la est succedandu-se Zanoguta , Zanoaga si Judele I si II –Zanagouta (1800m) si Taul Spurcat (1910 m).
Lacul Zanoaga este amplasat in circul omonim la o altitudine de 1997 m. Are o forma circulara cu maluri joase lipsite de sinouzitate. Are o suprafata de 6,5 ha si o adancime de 29 m in partea centrala. Tot aici intalnim inca patru lacuri Judele, Taul Ascuns, Taul Urat si Taul Rasucit.

Complexul glaciar Lapusnicul Mare cuprinde mai multe circuri, dintre care se detaseaza Slaveiul, Bucura si Peleaga. Caldarea glaciara a Bucuriei cantoneaza cele mai spectaculoase lacuri glaciare cum ar fi Bucura, aflat la saua Bucurei la 2041 m altitudine si are o suprafata de 8,8 ha si o adancime de maxima de 15,7 m iar forma este aproximativ dreptunghiulara. Taul Agatat (2260 m ) ocupa un circ suspendat sub varful Bucura. Taul Portii pare atarnat de cea mai inalta treapta glaciara a Circului Bucura, sub varful Judele la o altitudine de 2140 m. Este aproape tot anul acoperit cu gheata. In veriile mai calduroase apa lacului se dezgheata abia in luna august. In zona este si Lacul Florica la o altitudine de 1980 m. In imediata lui vecinatate se gasesc doua mici ochiuri de apa. Lacul Ana este cel mai mare din aceasta salba lacustra avind o adancime de 11,6 m si o suprafata de 3,6 ha. Lacul Lia, ultimul din acest sirag ce vine dinspre Bucura se afla la 1930 m si lacul Ana. Tot pe flancul sudic al Retezatului mai pot fi mentionate: Lacul Buta, Lacul Turcelu si Lacul Slavei, ultimul – un mare lac de baraj morenic .


Parcul National Retezat

Parcul National Retezat este situat in Carpatii Meridionali (Judetul Hunedoara) , are o suprafata de 54400 ha (1935) si o altitudine cuprinsa intre 800 si 2509 m . Este contrat de circul glaciar Bucura , cuprinde aproximativ 40 de varfuri ce trec de 2200 m , in medie depasind 2350 m . Zona de protectie ocupa centrul masivului . Prima zona de protectie integrala are caracter stiintific (11466 ha) , fiind interzisa orice exploatare ( miniera , pasunat , vanat , pescuit , culegerea fructelor , turism camping ) . A doua zona este mai putin riguroasa , pasunatul fiind permis 2 luni pe an iar septelul este restrans . In prima zona accesul este permis doar cu autorizatie din partea Comisiei Monumentelor Naturii , pe anumite itinerarii si teritorii . Parcul este declarat rezervatie a biosferei .

In parc sunt 1200 de specii vegetale . La poale se intind paduri de fag , carpen si mesteacan ; in vai creste arinul negru . Mojdreanul si teiul pot fi gasite pe Valea Raului Mare . La peste 1000 m gasim molid , scorus , artar , mesteacan , mai intai treptat in padurile de amestec , apoi rasinoasele formeaza un etaj propriu-zis pana la 1800 – 1900 m In vegetatia subalpina se mai remarca alaturi de iuniperete si jnepenisuri , smirdarul. In zonele calcaroase se remarca argintica , orhideele – papucul doamnei, sangele voinicului, crinul, vulturica ( 34 de specii ).
Fauna este reprezentata de cerb, caprioara, capra neagra, marmota, mistretul, ursul, jderul, pisica salbatica, cocosul de munte, ierunca, vulturul sur, acvila de munte.
In arealele calcaroase se intalneste vipera. Pastravii populeaza lacurile si raurile. In parc se fac cercetari de flora, vegetatie, fauna, agropastorale si cinegetice.

sâmbătă, octombrie 25, 2008

SCOALA CU CLASELE I-VIII, STEFAN CEL MARE, CALARASI





Munţii Anzi sunt cel mai lung lanţ muntos din lume. Ei se întind de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud prin Venezuela, Columbia,Ecuador, Peru,Bolivia,Argentina şi Chile. Sunt alcătuiţi de fapt din două sau mai multe lanţuri paralele în unele regiuni ca de exemplu în Peru, Bolivia, nordul Chile şi Argentinei, unde între lanţurile muntoase sunt distanţe mari, delimitând între lanţuri podişul Altiplanocu lacul Titicaca Centrul fostului imperiu Inca, oraşul ,Cuzco se află în nordul acestui podiş. Lungimea Anzilor Cordilieri este de aproximativ 7.500 km de la zona tropicală latitudine nordică (ca. 10° Nord) şi până în afara zonelor tropicale latitudine sudică (ca. 55° Sud). În partea sudică şi în Ecuador lăţimea lor atinge 200 km, în schimb între Arica (Chile) şi Santa Cruz de la Sierra (Bolivia) ating pe direcţia est-vest lăţimea de peste 600 km.


Muntele cel mai înalt din lanţul Anzilor Cordilieri este Aconcagua cu 6.962 m înălţime şi este situat în Argentina la graniţa dintre Argentina şi Chile.
Vârfuri mai importante

Nevado Huascarán, 6.768 m (Peru)
Alpamayo
Nevado Yerupajá
Nevado Illimani
Cerro Torre


Anzii se află într-o zonă cu o intensă activitate vulcanică şi seismică. Vulcanii cei mai înalţi din lume se află în Anzi: vulcanul Monte Pissis din (Argentina) are 6.882 m, Ojos del Salado din (Chile) are 6.887 metri. Ca rezultate ale proceselor vulcanice sunt existente solfatarele, geizerele şi fumarolele.







Vulcani mai cunoscuţi
···Cotopaxi, 5.897 m (Ecuador)
···Tungurahua, 5.010 m (Ecuador)
···Pichincha, 4.784 m (Ecuador)
···Villarrica, 2.840 m (Chile) Chiborazo;





FORMAREA MUNTILOR ANZI


Vârsta Anzilor este apreciată ca şi cea a Himalayei la aproximativ 60 milioane de ani. După părerea lui Garzione (2006) lanţul muntos s-ar fi format cu numai 3 milioane de ani în urmă.


Localizati in Asia Centrala muntii Tian-Shan au o dispozitie generala EV,separati de bazinul Dzungarian in N si bazinul Tarim din V Chinei in S.Muntii fac parte din scutul Himalayan care s-au format prin coliziunea placilor Indiana si Euroasiatica in Paleozo-ic.Rocile cristaline si sedimentare din alcatuirea muntilor sunt supuse unor intense procese exogene :modelarea torentiala,eroziunea


ASEZARE GEOGRAFICA


Este una din regiunile reprezentative ale Asiei Centrale.Se intind pe teritoriul urmatoarelor tari :Kargistan, Kazahstan si regiunea autonoma Xiang al Chinei de Vest, in sud se margineste cu Pamirul.Este un sistem de culmi cu dispozitie generala E-V, au o lungime mai mare de 200 km. Si inaltimi de peste 7000m.

Munţii Pirinei

Munţii Pirinei sunt un lanţ muntos în sud-vestul Europei, formând o graniţă naturală între Franţa şi Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franţa, întinzându-se peste circa 430 km între Golful Biscaya la Oceanul Atlantic şi Cap de Creus la Marea Mediterană.
Cea mai mare parte a crestei principale formează frontiera franco-spaniolă, cu Andorra situată între cele două. Principala excepţie este Val d'Aran, care aparţine Spaniei, dar se află pe faţa nordică a lanţului. Printre alte anomalii orografice se numără Cerdanya şi exclava spaniolă Llívia.
Geografie

Din punct de vedere politic, Pirineii fac parte din următoarele departamente franceze, de la est la vest: Pyrénées-Orientales, Aude, Ariège, Haute-Garonne, Hautes-Pyrénées, şi Pyrénées-Atlantiques (în ultimile două aflându-se Parcul Naţional al Pirineilor).
Pirineii fac partede asemenea din următoarele provincii spaniole, de la est la vest: Girona, Barcelona, Lleida, Huesca, Zaragoza, Navarra, şi Gipuzkoa.
În Pirinei se află de asemenea principatul independent Andorra.
Din punct de vedere fizic, Pirineii sunt de obicei împărţiţi în trei secţiuni, Centrali, Occidentali sau Atlantici şi Orientali.
Pirineii Centrali se întind către est de la Port de Canfranc către Val d'Aran, aici aflându-se cele mai înalte vârfuri ale lanţului:
Aneto sau Pic de Néthou 3 404 m pe culmea Maladetta
Mont Posets 3 375 m
Mont Perdu sau Monte Perdido sau Mont Perdut 3 355 m
Vignemale cu „Pique-Longue” ( 3.298 m)
În Pirineii Atlantici, înălţimea medie scade treptat de la est la vest. În Pirineii Orientali, cu excepţia unei rupturi la extremitatea estică a Pyrénées Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă, până la o scădere bruscă în acea parte a lanţului cunoscută sub numele de Albères.
Geologie


Pirineii sunt mai vechi decât Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oară depuse în bazine costale în erele paleozoic şi mezozoic. Între 100 şi 150 milioane de ani în urmă, în Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful Biscaya) a apărut, împingând Spania către Franţa, şi cutând sedimentele, care au format acest lanţ muntos.
Partea estică a Pirineilor e formată in principal din roci granitice şi gneiss, în timp ce în vest piscurile granitice sunt ănsoţite de straturi de calcar. Caracterul masiv al munţilor vine de la abundenţa rocilor granitice, rezistente la eroziune.
Peisaje

Caracteristicile definitorii ale peisajelor Pirineilor sunt:
-absenţa lacurilor mari, precum acelea din vârfurile laterale ale Alpilor
-pasuri montane la altitudini ridicate, şi relativ rare numeroase torente montane numite -gaves, care formează adesea cascade, depăşite în Europa doar de cele scandinave


Cea mai înaltă cascadă se află la Gavarnie (462 m), pe râul Gave de Pau; Cirque de Gavarnie, din aceeaşi vale, este poate cel mai cunoscut exemplu de cirque.
O caracteristică notabilă este La Brèche de Roland, un gol în linia culmii, creată prin tradiţie de Roland.
Resurse naturale


Minereurile meralice din Pirinei nu sunt foare importante, deşi au existat mine destul de mari de fier la Vie de Sos în Ariège şi la poalele Canigoului în Pyrénées-Orientales. Depozitele de cărbune profitabile sunt situate în principal pe pantele spaniole, în timp ce partea franceză are numeroase depozite de lignit.
Izvoarele minerale se găsesc în număr mare, şi sunt remarcabile, în special izvoarele termale, care lipsesc Alpilor. Aceste izvoare termale, printre care cele mai importante sunt la Bagnères-de-Luchon şi Eaux-Chaudes sunt sulfuroase, situate în principal la altitudini ridicate, unde granitul intră în contact cu rocile stratificate. Izvoarele aflate mia jos, precum cele de la Bagnères-de-Bigorre (Hautes-Pyrénées), Rennes-les-Bains (Aude) şi Campagne (Aude), sunt în principal selenitice, şi nu foarte calde.
Climatul

Cantitatea de precipitaţii, incluzând ploaia şi zăpada, e mult mai mare în Pirineii Occidentali decât în cei Orientali, lucru care duce la un contrast marcant între cele două secţiuni, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, Pirineilor Orientali le lipsesc gheţarii, cantitatea de zăpadă căzută fiind insuficientă pentru apariţia lor. Gheţarii se găsesc pe pantele nordice ale Pirineilor Centrali, şi nu coboară, ca cei din Alpi, departe în văi, însă au cea mai mare lungime în direcţia lanţului montan. Ei formează, de fapt, o zonă îngustă în apropiere de creasta celor mai înalţi munţi. Aici, asemenea celorlalte mari lanţuri montane din Europa Centrală, există dovezi ale unei întinderi mult mai mari a gheţarilor în era glaciară.